Predestinat?

Este 7:20 dimineata si eu scriu acest text pe blog.

De ceva vreme cautam o cafea buna, savuroasa care sa-mi incante papilele gustative si sa-mi doresc sa ma trezesc dimineata ca sa-i simt aroma… Si iata ca am gasit-o intr-un mic orasel din Anglia.

Țâșt din dormitor, fuga la baie si apoi trop-trop-trop pe scarile astea inguste. Mereu ma intreb cum de nu se intampla accidente cu englezii, care nu-s deloc micuti… Cum de nu aluneca pe scarile astea care mie-mi pun parul pe bigudiuri de cate ori le cobor?!

Probabil e vorba de exercitiu! Dar de ce am coborat? Aaaaaa, sa-mi prepar cafeaua, mai mare placere nici ca exista!

In spatele casei, cum iesi din bucatarie, este o curticica mica unde am prins obiceiul sa o beau (pe cafea, bineinteles) si sa-mi pun ordine in ganduri. Asta, bineinteles, daca nu ploua. Ieri dimineata a plouat mocaneste pana pe la pranz dar apoi a iesit soarele si am reusit sa vizitez un fel de zona industriala unde se repara masini.

Nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit ca aici costa 1050 lire o masina pe care in Romania am platit 9000 euro! Am trecut si peste frustrarea asta, ca de, viata este frumoasa si merita traita asa cum vine!

In sfarsit, la garaj am avut ocazia sa asist la un dialog cu un englez get-beget. Aproape ca n-am inteles nimic. Este fascinant cum taie cuvintele cu toporul, ai senzatia ca nu deschid gura cand pronunta si totusi se aude ceva dar urechea mea nu este inca pregatita sa inteleaga ce se aude.

Sentimentul asta l-am avut cand am ajuns in Israel si nu-mi dadeam seama, cand incercam sa citesc la televizor, unde incepe si unde se termina cate un cuvant. Nu este acelasi lucru, doar ca sentimentul meu a fost acelasi.

Pe drumul spre garaj am facut cunostinta cu dealul (deal, adică munte mai mic) de aici din zona. Este o zona intr-adevar frumoasa.

Sunt copaci multi, parc-ai fi in padure, si casele-s frumoase, mari, ascunse printre ei.

Iar florile… m-au lasat cu gura cascata. Am gasit o intreaga varietate de flori, care sunt si in Romania, doar ca aici sunt mai gigantice. Eee, imi place mie sa folosesc cuvinte mari, nu-s gigantice… dar sunt mai bine crescute.

Macii au floarea mare si batuta, sunt tufe cu cercelusi si in majoritatea curtilor balariile sunt lasate sa creasca pentru ca au asa niste flori frumoase ca nici nu poti sa le consideri balarii. Aaaa, si am mai vazut floarea numita „Gura leului”, dar mai bine crescuta.

Gardurile caselor sunt facute, in mare parte, din pietre si caramizi printre care sunt lasate sa creasca tufe micute cu niste floricele albastre ca niste clopotei. Florile sunt o minunatie!

Duminica, 21 iunie, am iesit la plimbare ca sa mai descopar din misterele acestei insule si am vazut ca e mare sarbatoare.

Se sarbatoreste ziua tatalui, asa ca „La multi ani!” tuturor tatilor din lume.

In 99% din vitrinele magazinelor erau felicitari si reclame cu tatici si despre tatici. Deci ce putea sa faca o femeie singura, intr-o tara noua, intr-o zi de duminica?

Bineinteles ca am mers la cumparaturi caci dupa ce am lasat jumatate din bagaj in aeroportul Otopeni, aveam mare nevoie de foarte multe lucruri.

Am fost indrumata catre Charity Stores, adica magazine cu fel de fel de lucruri la mana a doua, omologul SH-urilor noastre, doar ca aici sustin cate o cauza: bolnavi de cancer, bolnavi de inima, copii in nevoi, batrani, tot felul.

Nu stiu exact care-i mecanismul, dar presupun ca banii stransi se folosesc intr-adevar pentru cauzele care sunt stransi. Sincera sa fiu n-am avut sentimentul acela ca scormonesc printre vechituri, ci chiar am avut senzatia ca o fac pentru o cauza nobila.

Interesant aspect. Magazinasele sunt si ele frumos aranjate, cochetele, vanzatoarele te intampina cu un zambet larg pa fata si-ti vorbesc cu accentul ala sofisticat de zici ca esti cel putin printesa.

Raman la varianta de basm, inca, pentru ca oricum ma simt ca in vacanta. N-am facut inca cunostinta cu viata reala in care-i musai sa muncesti si sa platesti facturi.

Intr-una din zile, cand am facut cunostinta cu ASDA, un supermarket gen Kaufland, unde gasesti tot ce vrei si ce nu vrei, m-am oprit si la raionul de reviste, gandindu-ma ca voi gasi ceva de citit ca sa-mi mai pun engleza pe roate.

Am gasit ceva interesant, un fel de rebus … dar nu e rebus. Intr-o multitudine de litere trebuie sa gasesti anumite cuvinte, sa le descoperi. Nu e usor, dar e interesant si m-am gandit ca mi-ar prinde bine ca sa ma familiarizez mai repede cu multele cuvinte pe care nu le stiu … pentru ca bineinteles ca engleza mea este foarte saraca in cuvinte. Ar fi dragut sa incerc sa traduc fraza asta in engleza!

Intr-unul din magazinasele alea cochete am gasit un roman despre o femeie de 40 de ani care si-a inceput o noua viata la Londra, normal ca am achizitionat-o, mi s-a parut predestinata, nu?

Dar proiectul meu pentru ziua de duminica era sa fac cunostinta cu parcurile de aici. In primul rand am intrebat daca sunt parcuri pentru ca eu nu vazusem niciunul din moment ce ma plimbasem doar prin centru, pe strada principala, unde sunt doar magazine, ca de, de ce vine romanul intr-o tara straina?

Sa faca cumparaturi, ca la el acasa a cumparat deja tot, nu mai gaseste nimic nou. Asta, cel putin, s-a intamplat cu mine, acum, la inceput de viata noua!

Raspunsul pe care l-am primit a fost: „Da, sunt multe parcuri, ia-o in stanga, stanga si iar stanga si ajungi la un parc si apoi daca mai continui si faci imediat la dreapta, pe partea dreapta mai gasesti unul! Ai inteles, ca nu mai repet?”.

Bineinteles ca n-am retinut nimic, era ceva cu multe stangi asa ca am tot tinut stanga si chiar am ajuns la un parc. Minunatie de parc! Mare, o pajiste mare cu cateva bancute si multi arbori batrani si foarte bine crescuti. M-am asezat pe prima banca intalnita si am… vorbit la telefon in timp ce am admiram minunatii copaci.

E o total alta conceptie de parc. Undeva, in departare, se auzeau rasete de copii. Ceva mai aproape era un barbat cu doi catei carora le arunca o minge cu un dispozitiv si ei alergau bucurosi sa o prinda… Iar in alt colt era o mamica cu doi bebelusi care plangeau de mama focului. Mi s-a parut cam gol parcul, dar am aflat ca duminica se petrece cu gratare si bautura, cam ca la noi, asa!