Zona Ogwell, bucatica din RAI

Zona Ogwell, bucatica din RAI

Iata ca se zareste cerul! Ce minunatie! Dupa multe asigurari ca va ploua toata ziua, cum am intins rufele, cum a iesit soarele.

Copilul meu a avut dreptate cand a spus ca am plecat cu soarele dupa mine! Da, norii se risipesc incet-incet si soarele-mi zambeste… iar! Pescarusii se aud din departare, de data aceasta. Aaa, unul se aude aici, langa mine. Ma simt ca la mare in Bulgaria, cand dormeam in Varna si dimineata ma trezeau pescarusii. Cred ca sunt inruditi caci au aceeasi voce. Imi place aspectul asta, mi se pare, asa, o combinatie intre mai multe lumi.

De ieri am inceput sa-mi castig painea pe meleagurile astea noi pentru mine. A fost o experienta interesanta, nimic academic, de fapt doar munca de jos.

Ca sa cunosc regiunea trebuie sa o bat cu piciorul centimetru cu centimetru, asa ca asta am facut. Am avut de impartit niste sute de fluturasi (leaflets) in cutiile postale ale caselor dintr-o zona bogata a orasului. Am coborat si urcat sute de scari, am vizitat zeci de strazi si stradute si intranduri si… si nu ma puteam opri din minunare.

Case frumoase si mai mari si mai mici, gradini si gradinite cu flori superbe, pomi inalti, pomi pitici, ceva de vis. Tot ziceam in gandul meu, pana am ajuns sa zic cu glas tare „Doamne ce frumos e”!

Am inceput sa fac treaba asta undeva pe la ora 17:00, cand oamenii deja se retrageau spre case. De fapt pe unii i-am gasit in gradini tunzand iarba sau spaland masina, unii abia parcau si-si scoteau lucrurile din masina.

Toti au fost draguti si au primit, multumindu-mi, leafleturile. O batranica chiar a deschis geamul si m-a chemat la ea, ca sa nu mai pun in cutia postala.

Bineinteles ca am avut si o experienta mai de dat cu fuga cand, in timp ce ma chinuiam cu o cutie postala, care are un arc foarte puternic, un tip a dat un pumn in usa, fara sa zica nimic. Normal ca m-am speriat si am plecat, dar reusind sa introduc mesajul meu in cutia lui postala, adica direct la el in casa.

Pana pe la 20:30 am batut strazile si m-am bucurat de un peisaj minunat, aici intrand si casele care m-au facut sa visez la cum ar fi sa traiesti intr-una din ele, mai ales ca am dat si peste cativa tineri care jucau ping-pong intr-o curte.

Ador ping-pongul si acesta-i unul din motivele pentru care imi pare rau ca ratez taberele de anul acesta, taberele de la Cristianul de Brasov, unde mancam ping-pong pe paine. Eeeeee, dar anul acesta sunt in Anglia unde voi manca …munca pe paine!

Anunțuri

5 gânduri despre “Zona Ogwell, bucatica din RAI

  1. Bafta sa ai Cristinelu’ ! Oare sucurile naturale or merge acolo? Mere cu visine, mere cu capsuni, etc….Acum am si seva de mesteacan! Daca merg, ti-ai gasit o afacere de facut acolo! Sa fii sanatoasa si sa-ti mearga bine! Te pup, te citesc si sunt alaturi de tine!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s