Cand se intampla pentru prima data

Cand se intampla pentru prima data

De cate ori deschid laptopul ma gandesc: „Oare ce as mai putea povesti? Caci mare lucru nu s-a mai intamplat in viata mea…”.

Si de fiecare data degetele pornesc a se misca si fac o melodie asa de placuta si ceva prinde cheag, ca si cum este ceva venit din mine, de care nu stiu mare lucru, dar abia asteapta sa iasa la suprafata.

Imi place sa ma studiez, sa vad cum evoluez, sa ma cunosc. Pana acum nu m-am cunoscut sub forma asta libera sa fac tot ce-mi trece prin cap. Independenta am fost de cand ma stiu, dar aveam responsabilitati care ma ghidau incotro s-o iau si ce sa fac, dar acum mi-am luat vacanta si sunt libera de orice responsabilitati. E interesant pentru ca deja nu ma mai trezesc dimineata cu inima batandu-mi tare in piept si gandindu-ma la ce voi mai incropi si azi sau pe unde mai scot maneca iar. Toate le aveam aranjate si stiam exact ce am de facut, dar simplul fapt ca nu eram singura ma facea sa-mi intind antenele la maxim.

Eee, nici acum nu sunt singura, dar incerc din rasputeri sa nu ma mai gandesc, sa-mi iau vacanta si sa traiesc clipa fara a ma gandi la prea multe aspecte ale vietii, ci doar la ce fac in clipa de fata.

Luni dimineata, la prima ora, exact asa cum imi place mie, am primit prima plata pe teritoriul UK. Daaaa, am incasat primii bani. E un eveniment foarte important pe care merita sa-l mentionez, este inceputul unei noi ere pentru mine.

Bineinteles ca am topait pret de 10 secunde dupa care am plecat iar pe coclauri sa imprastii leafleturi.

As fi vrut sa fac cateva fotografii cu ce am vazut, dar m-am abtinut pentru ca prima data de cand am ajuns aici am avut un sentiment de repulsie. Spre surprinderea mea am gasit casute cochete care la prima vedere pareau parasite de ani de zile. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-am dat seama ca de fapt erau locuite si erau si bebelusi pe acolo, pungile cu scutece mi-au aratat acest lucru.

Gradinile din fata caselor erau pline de balarii, n-am gasit nimic atractiv – nici macar o floare. Nu-mi venea sa cred ce vad, am zis ca-i un vis prost, dar tot vazand mi-am dat seama ca-i realitate.

Unii oameni de aici sunt atat de murdari, de neglijenti, le place jegul si zidurile sparte, este un contrast enorm intre case, oameni si mod de a trai.

Da, vreau sa uit acest episod, as vrea sa cred ca a fost doar un cosmar, dar vorbind in stanga si-n dreapta si tot minunandu-ma am aflat ca, de fapt, asta-i o situatie destul de frecventa, din pacate.

Am dat peste un bloc, la un moment dat, unde a trebuit sa urc vreo 15 trepte, pe o scara exterioara. Cand am ajuns sus si am vrut sa gasesc cutia postala m-am trezit cu o usa deschisa in fata si cu pereti sparti si moloz mult in dreptul usii. M-am gandit in sinea mea ca, probabil, nu locuieste nimeni acolo, s-or fi mutat si cineva si-a facut de cap cu vreun baros. In timp ce procesam aceste ganduri aud un fel de grohait, intorc brusc capul si inghet… Pe scari urca un „tanar”, care parea ca vine sa-si apere avutia. I-am intins cartea de vizita si am zis un „Sorry” gatuit. M-am retras langa balustrada si i-am facut loc sa treaca pe langa mine si sa ajunga in grota lui.

A fost o experienta total neplacuta. Am plecat de acolo cu inima iesindu-mi din piept si zicandu-mi ca „Da, nu e totul chiar ca-n povesti, mai sunt si balauri pe langa feti frumosi!”.

Saraca Daisy (am scris aici cine este Daisy), am tinut-o toata ziua in geanta, a fost prima ei zi de plimbare si n-a putut sa vada nimic caci la cat de speriata eram eu n-am putut s-o scot la lumina sa-i arat ceva asa urat. Dar nu s-a suparat, ci mi-a multumit ca am avut grija de ea.

Totul a trecut cu bine si iata-ma urmatoarea zi, inarmata cu rabdare si nerabdare de a vedea lucruri noi. Dupa sase ore de colindat, de data asta am scos-o si pe Daisy la lumina, i-am aratat si ei peisajul, am facut si poze, ne-am distrat si am ras tot drumul, pentru ca n-am mai avut episoade neplacute.

Am fost si la prietena mea sa bem o cafea. Ce fac fetele la cafea? Vorbesc mult, bineinteles! Asta am facut si noi si printre picaturi m-a invatat cum sa tin trei farfurii in mana. De ce? Pentru ca aveam un interviu la un resturant si eu, care nu m-am prea plimbat prin restaurante, nici macar pe post de consumator, habar nu aveam cum sa procedez.

Spre bucuria mea si surprinderea ei am invatat repede miscarea si am trecut iar la povestiri si rasete. Dar pentru ca ma simteam cu portofelul plin, mi-a venit pofta de cumparaturi asa ca am plecat la vanatoare de inca ceva frumos. Normal ca am gasit tot ce ne trebuia si nu ne trebuia si mi-am injumatatit banii din portofel, dar satisfactia mea a fost maxima.

Din pacate timpul s-a scurs repede si s-a facut ora de plecat la interviu. Mi-am luat la revedere si am alergat intr-un suflet acasa, am aruncat cumparaturile intr-un colt, mi-am facut dusul cel de toate zilele, m-am imbracat in tricou negru, pantaloni negri si pantofi negri – toate negre pentru ca asa-i cerinta prin partile astea. Am fost un bun exemplu de „emo kid”, dar m-am simtit entuziasmata.

Am ajuns cu 10 minute mai devreme si am facut cunostinta cu Jordan, un pusti simpatic, inalt de 2 metri, frumusel si foarte vorbaret in limba lui. M-am uitat blajin la el si l-am rugat sa vorbeasca mai rar, ceea ce a si facut, dar pentru o scurta perioada de timp dupa care isi revenea la normal. Intr-un final am inteles ce am de facut. Trebuia sa iau un bon, sa descifrez niste prescurtari de mancaruri, sa tin minte farfuria si denumirea si numarul mesei la care trebuie dus, de fapt locul unde se afla masa.

Era o harta a meselor pe un stalp si ma tot zgaiam la ea, dar cand ma intorceam sa iau farfuriile, uitam unde era masa si tot asa m-am jucat vreo 2 ore pana cand am avut revelatia ca timpul a trecut repede, eu am invatat sa ma adresez clientilor si deja eram prietena cu viitorii mei colegi. O experienta minunata care mi-a crescut increderea in mine foarte mult. Am plecat, dupa doua ore, transpirata, dar razand si simtindu-ma bine.

Bag cheia in usa, se facuse deja ora 22:00, dar usa era descuiata, deci baietii, colegii mei de casa, erau acasa. Imi fac o intrare zgomotoasa si ei ma primesc la fel de zgomotos.

Normal, erau in toiul petrecerii, facusera gratar, mancasera ciorba si erau la degustat de tuica, vin si bere. Eu, cu gura mea mare, am inceput sa le povestesc toate pataniile prin care am trecut si mi-am cerut portia mea de tuica… caci tuica si palinca sunt bauturile mele preferate, vorba vine, dar le prefer inaintea multor altora. Si dai si povesteste, si dai si bea, si dai si mananca si asa s-a facut 12 noaptea si… m-am trezit la ora 6:30 diminata gandindu-ma daca a fost vis sau chiar s-a intamplat.
Deci, primii mei bani incasati si prima mea petrecere departe de casa deja s-au intamplat si sunt convinsa ca multe altele se vor mai intampla!

Anunțuri

2 gânduri despre “Cand se intampla pentru prima data

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s